Capul şi Curul!..de C.Paul

1.Capul şi Curul, fabulă de C.Paul

Într-o seară pe la înserat 

Un om mergea cam îngândurat,

Cu capu-n nori, pasul alene

Având stomacul plin de mere!

Se întâlnise cu un amic

Ce-îl servise cu un iaurt mic.

Stomacul strigase alarmant,

Simţind pericolul inopinat.

Şi căuta cu disperare

Un loc să-şi facă treaba...mare!

Şi Dosul, stipulând momentul greu,

Se adresă spre Cap cu mult tupeu!

--Amice Cap, tu... al de sus

Te grăbeşti, ai ceva de spus?

Că acu` un sert de oră erai

Binedispus, cu degetul loveai

Obrazul meu, era şi cât pe ce

Să mă violezi, chiar nu stiu de ce!

--Taci acolo, nu vorbi ne-ntrebat

Că-ţi umplu gura cu ...ce am mâncat!

Rostise Capul cu superioritate

Văzând un boschete pe aproape!

Dar, Dosul ca dosul nu se-ntimidă,

Şi privind spre Cap din nou îl provocă!

-- Zi, de câte ori nu te-am scăpat

Când erai aproape în...rahat?

Sau când îţi era ţie lumea mai dragă

Mă scapam pe tine, crezi ca era de şagă?

Când erai cu tipa bună şi frumoasă

De scoteam din mine, ce ai mâncat la masă!

Crezi că era bine când erai la birou,

Ca în loc de un gaze să scap un...căcălău?

Vezi ce treabă naşpa zilnic am de făcut

Vreau un post ceva mai bun, stii doar ca te ascult!

Şi când mi-o ceri în public, nu sunt derbedeu

Acasă-s mai libertin, mă simt ca un zeu!

Capul, pantalonii jos dădu în grabă

Şi spuse apoi scurt: --Dosule, la treabă!

morala:

Dacă te-ai născut predestinat,

Să ajungi măcar un mic magnat,

Nu e rău, dar scumpul meu flăcău,
Fii ceea ce eşti, nu fii nătărău,

Ce-ai luat în cârcă, nu poţi ca să duci

S+ar putea iubite, să ti-o iei la buci!!!

2.Căţelul care a vrut să fie om!..fabulă de C.Paul

Un căţeluş mic şi drăgălaş

fain, negru cu alb, dar puţin cam laş,

aflase de la o Ghicitoare,

că Magia este cea mai mare!

Şi+n mintea lui de căţeluş cam prost,

dori să fie om, să-şi fac-un rost,

să aibă mulţi căţei în jurul său,

să fie de temut, să fie rău.

În mila lui cea mare Dumnezeu,

se consultă cu Petre(tot un zeu)

Îi oferise bietului căţel,

ceva mai mult de-un os, în viaţ-un ţel!

Deci, peste noapte căţeluşul meu

Ajunse din nimic, un mare zmeu!

În arte devenise un critic,

chiar se implicase si politic!

Un câine a ajuns sus-pus,

Dar, chiar să fie şi un bun supus?!?

Şi chiar de nu o fi aşa, oare

poate cineva să îl coboare??!?

Când rămâne singur nu se plânge,

de pe jos mămâncă şi ...se linge,

roade-un os, sau un colţ de pâine

toţi aţi spune...parc-ar fi un câine!

       3.Românii au talente...pamflet de C.Paul

La un concurs local "Românii au talente"

Din cei douăş'două milioane concurenţi,

Venise rândul unui tip să ne încânte,

Cu gaşca lui cea mare, trei sute de studenţi!

--Cine eşti române şi ce ştii a face!

Întreabă cu un timbru baritonal, teatral,

Un membru din prezidiu, iar mulţimea tace,

Privind atenţi la tipul mascat în General.

Cred c-aş putea ghici, că sunteţi vreo trei sute

La fel ca şi Spartanii care-au luptat în munţi,

Aveţi corpuri făcute, săbii, scuturi, bâte,

Sunteţi puşi pe fapte, pe cine vrei să înfrunţi?

--Noi, la scară mică, reprezentăm poporul

Uitaţi-vă atent la ei, nu sunt dezbrăcaţi,

Eu sunt "Forţa de muncă", ei "Conducatorul",

Ne-nţelegem de minune, ne avem ca fraţi!

Procentul e corect, aşa-i la noi în ţară,

De la Crăcănaţii din Deal pînă la Vaslui,

O sută se uită la omul cum cară,

Alţii vreo două sute-şi împart desaga lui!

S-a încins acolo, bătaie ca în filme,

Să vadă lumea-ntreagă cum se exploatează,

Toată lumea râde şi bate din palme,

I-au scos pe toţi bătuţi, ca dup-un film de groază!

Şi premiul cel mare îl iau aceşti "Trei sute",

Ce îşi împart frăţeşte prada cuvenită.

Iar "Forţa de muncă", îşi ia vreo zece bâte,

Partea lui pe loc, ...în trei sute-i împărţită!

4.Eu pot fi, tu poţi? Satiră...de Cazacu paul

Da, sunt ironic, voi o ştiţi bine

Dac-aţi greşit, trebuie să plătiţi.

Eu pot fi ca voi, dar voi ca mine

E puţin mai greu, sigur n-o doriţi!

Vă destrăbălaţi prin baruri, cluburi

Sau alte locuri un` te-ai pripăşit,

Consumaţi tărie, tutun şi droguri

Iar limita, de mult aţi depăşit!

Şi pentru un damf de păsărică

Vă rupeţi coastele, vă daţi în cap,

Staţi la rând bă Gheorghe şi Costică

Este destul loc, chiar mai mulţi încap!

Da, rîd de proşti şi nu-i a mea vină

De gafele pe care le comiţi,

Dar, timpul vostru are să vină,

Mai răi veţi fi, sau poate mai cuminţi!

Unii îşi ard gazul cu maşina,

Iar eu, o oră zi de zi mă plimb,

Şi la sală îmi consum benzina

Iar dînşii, burta mare-o fac în schimb!

Da, vinovat pledez când mă acuzi,

Că nu fumez, nu beau, nu mă droghez,

Nu merg la curve, şi-acu mă scuzi,

 Că nu îţi accept viaţa de burghez!